Blog

Odată ridicată construcția la roșu, urmează faza finisajelor. Prima etapă și una din cele mai importante este tencuiala, reprezentând primul strat de mortar aplicat pe zidărie. Aceasta acoperă și protejează zidăria, fiind și primul strat izolant al casei. Tencuiala are importanța ei prin faptul că este ultima operațiune prin care se mai poate obține un perete drept, mai ales dacă zidăria nu este tocmai dreaptă.

Deși mai nou tencuiala se execută în cele mai multe cazuri doar la interior, la exterior construcțile fiind direct placate cu polistiren sau vată, este recomandat ca tencuiala să se facă și la exterior înaintea placării, pentru a obține  o locuință cu adevărat eficientă termic.

Tencuiala poate fi executată atât manual cât și mecanizat.

Aplicare manuală este tot mai rar folosită, aceasta fiind recomandată doar pentru suprafețele mici de tencuit. Aplicarea mecanizată este cel mai des întâlnită, oferind avantajul unei execuții mult mai rapide, ușoare și cu un număr mai mic de oameni față de aplicare manuală.

Tencuiala mecanizată se realizează cu ajutorul unei pompe, care amestecă materialul cu apa, îl transportă printr-un furtun și îl aplică cu presiune pe perete. Pentru tencuiala mecanizată, materialul nu se prepară pe șantier ca în cazul tencuiri clasice, acesta se achiziționează la sac sau siloz și este gata preparat, urmând doar a fi amestecat cu apă cu ajutorul pompei. 

Suprafața obținută prin tencuire mecanizată are un grad mai avansat de finisare decât în cazul tencuielii clasice.

Există două tipuri de tencuială: pe bază de var-ciment și pe bază de ipsos. Cele două sunt diferite în ceea ce privește compoziția, utilizarea și caracteristicile.

Compoziția și aspectul: Tencuiala de ipsos este formată dintr-un amestec de ipsos, nisip și apă și are o textură fină, uniformă și netedă. Tencuiala din var-ciment este format dintr-un amestec de var-ciment, nisip și apă și are o textură mai aspră și granuloasă decât tencuiala de ipsos.

Tencuiala pe bază de var-ciment are o rezistență mecanică superioară și o rezistență la umezeală mai bună, fiind indicată atât la exterior pentru că protejează bine de vânt, ploii și chiar de poluare, dar și la interior, facilitând o bună respirație a pereților și scăzând riscul de apariție a mucegaiului. Față de tencuiala pe bază de ipsos, aceasta poate fi aplicată în strat mult mai gros, în cazul în care zidăria are abateri mari de verticalitate.

Dezavantajele tencuielii pe bază de var-ciment sunt consumul mult mai mare de material față de tencuiala pe bază de ipsos și gradul de finisare mult inferior celei din urmă, necesitând o mână în plus de glet la etapele următoare de finisaj. Deși tencuiala din var-ciment are o rezistență superioară la coroziune,  poate fi mai rigidă și pot apărea fisuri în timp.

Procedura de punere în operă a tencuielii mecanizate pe bază de var-ciment implică aplicarea materialului cu pompa și întinderea acestuia cu ajutorul unui dreptar, verificandu-se în permanență cu un boloboc verticalitatea și planietatea peretelui. A doua zi după aplicare, surplusul de tencuială este ras cu ajutorul unui rabot și a unui dreptar ascuțit, până peretele este perfect plan și vertical.

Tencuiala de ipsos are o durată de viață mai scurtă decât cea din var-ciment. Ipsosul este un material cald și are calități higroscopice, însemnând că absoarbe apa aflată în surplus în atmosferă, dar o și cedează ulterior odată cu scăderea umidității. Din cauza rezistenței limitate la umiditate, ipsosul nu este deloc recomandat la exterior.

Avantajele ipsosului sunt: consumul mai mic de material la aplicare decât în cazul tencuielii pe bază de var-ciment, deși prețul este cu aproximativ 40% mai mare; timp de uscare mult mai scurt; nivel de finisare net superior tencuielii de var-ciment, însemnând că necesită o singură mână de glet înainte de zugrăvire; ipsosul are un coeficient de transfer termic redus cea ce îi conferă un grad mai mare de izolație termică.

Prima parte a punerii in opera a tencuielii mecanizate pe bază de ipsos este similară cu cea a tencuielii pe bază de var-ciment: se aplică materialul cu pompa pe pereți și se îndreaptă cu dreptarul, verificându-se în permanență verticalitatea și planietatea peretelui cu ajutorul bolobocului. Diferența vine din faptul că ipsosul se finisează în aceiași zi. După aproximativ jumatate de oră de la aplicare, se intervine pe perete, acesta este udat cu un burete special și finisat cu o spatulă, până ce se astupă găurile, iar peretele devine neted. Cu cât se insistă mai mult pe perete în această etapă, cu atât acesta necesită mai puțin finisaj ulterior, căpătând un aspect de ”sticlă”.

În final, alegerea dintre cele două tipuri de tencuieli depinde de nevoile și preferințele individuale, de caracteristicile suprafeței ce urmează să fie tencuită și de utilizarea finală a suprafeței tencuite